Cum să devii de neînvins la Retusch

Învață scurtăturile și îți dublezi timpul util

Două minute de desen trec foarte repede când iei fiecare unealtă cu mouse-ul. Scurtăturile recuperează ușor douăzeci sau treizeci de secunde pe rundă, și exact acelea sunt secundele pe care le vei da detaliilor.

• B pentru pensulă, P pentru găleată, I pentru pipetă, H pentru mână.
• 1, 2 și 3 pentru cele trei mărimi de pensulă, fără să treci prin bara de unelte.
• Ctrl+Z, sau Cmd+Z pe Mac, ca să anulezi câte o tușă.
• Ținerea tastei Alt trece pe pipetă și redă unealta anterioară de îndată ce o eliberezi. Este cea mai utilă dintre toate: iei o culoare în plină acțiune fără să schimbi vreodată unealta.

O precizare pentru tastaturile AZERTY: tastele 1, 2 și 3 funcționează fără Shift, chiar dacă tastatura ta scrie acolo &, é și ". Jocul citește poziția tastei, nu caracterul pe care îl produce.

Pictează de la general la detaliu

Greșeala clasică de începător este să pornești dintr-un colț și să îl îngrijești. Cronometrul se termină, trei sferturi din zonă sunt încă fundal, iar retușul se vede de la zece metri.

Metoda bună este exact pe dos. Începe cu o pensulă groasă, sau cu găleata, și pune masele mari de culoare: cerul, zidul, umbra de pe jos. În douăzeci de secunde zona ta are deja aspectul general potrivit și nu se mai citește ca un bloc străin.

Abia atunci micșorezi mărimea și tratezi trecerile: linia orizontului care traversează, marginea unui obiect, degradeul care se schimbă la jumătatea înălțimii. Dacă timpul lipsește, vei fi pierdut detaliu, nu runda.

Ia întotdeauna culorile cu pipeta în loc să le alegi din paletă. O nuanță aproximativă este de ajuns ca să trădeze o zonă întreagă, în timp ce nuanța exactă o face invizibilă.

Nu lăsa niciodată colțurile goale

Este indiciul numărul unu, și primul pe care îl caută jucătorii experimentați. O zonă cu centrul bine tratat, dar cu cele patru colțuri rămase pe culoarea de fundal desenează un dreptunghi perfect pe ecran. Nici măcar nu trebuie să te uiți la desen: forma geometrică sare în ochi.

Ia-ți obiceiul de a trata întâi conturul și abia apoi centrul. O ramă bine contopită iartă un interior aproximativ; invers nu este niciodată adevărat.

Ieși dinadins peste margini. Jocul îți taie tușa la limita zonei, deci nu riști nimic mergând mult mai departe, și este singurul mod de a fi sigur că niciun pixel de fundal nu supraviețuiește într-un colț.

Și când e rândul tău să cauți

Parcurge întâi tabloul întreg fără să mărești: o zonă prost contopită arată ca o pată, iar zoomul nu servește decât la confirmare. Apoi urmărește liniile lungi, cele care traversează imaginea: o margine mutată cu un fir de păr este aproape întotdeauna un retuș.

Și ține minte că ai dreptul la o singură greșeală pe rundă. Trei secunde de verificare costă mai puțin decât runda întreagă.